miercuri, 19 aprilie 2017

Oameni care ajuta fara sa astepte nimic in schimb

  Avem tendinta sa gandim ca persoanele cu dizabilitati sunt ghinioniste sau altfel spus, n-au avut norocul sa fie sanatoase ori normale ...ori ca toti ceilalti. Obisnuim sa simtim mila fata de un copil autist, fata de o persoana in scaun cu rotile sau fata de o persoana nevazatoare. Compatimim parintii acestor persoane cu nevoi speciale, iar noi, ceilalti, care nu avem astfel de persoane in familie, ne bucuram ca noi suntem in latura norocosilor. Spun noi, desi am un copil cu dizabilitati, pentru ca si eu am avut momente cand mi-am zis "Ok, e autist, dar macar bine ca poate merge!" sau "Am norocul ca macar imi poate spune ce il doare!".
    Si totusi, aceste persoane "ghinioniste" se intalnesc de multe ori in viata cu ajutoare, ajutoare care le schimba viata sau care macar pentru moment fac diferenta, te ajuta sa treci peste situatii foarte dificile. Pentru ca viata mea e despre autism, voi vorbi despre ajutoarele copiilor cu autism.
    Desi fac o mare diferenta si efectiv schimba vieti, nu ma voi opri asupra faptelor bune pe care le fac terapeutii acestor copii, pentru ca totusi aceste persoane au invatat, s-au format, s-au pregatit profesional si emotional sa ajute copiii cu autism. Voi vorbi despre ceilalti, cu meserii atat de diferite si totusi cu un punct comun: sunt OAMENI! Cine sunt ei? ...Sunt medici, profesori, jurnalisti, vecini, prieteni sau chiar oameni pe care ii intalnesti pentru prima oara in viata.
    Intr-o campanie de informare dintr-o scoala, am intalnit o doamna invatatoare iesita la pensie, ale carei vorbe mi-au ramas in minte. Mi-a spus ca ultima generatie pe care a avut-o, a fost si una cu totul deosebita prin prisma prezentei unui copil cu autism. Acest copil a pus la incercare abilitatile pedagogice ale distinsei doamne, a reprezentat zilnic o provocare, dar, spune doamna invatatoare "a fost cea mai mare reusita a carierei". Ma gandesc ca ar fi putut refuza sa aiba un copil special in clasa, asa cum multi altii au facut-o mai elegant sau total brutal, dar aceasta doamna, aflata la final de cariera a acceptat provocarea si a si-a pus amprenta asupra vietii unui copil cu autism.
    Asemenea acestei doamne deosebite, au aparut in viata lui George oameni deosebiti, care l-au ajutat sau inca o mai fac, fara sa aiba vreo obligatie si mai ales fara sa astepte recompense ori laude. Au fost medici si asistente din Cluj care au avut o rabdare infinita sa astepte ca un copil cu autism, abia diagnosticat, nonverbal si prea putin cooperant, sa faca pipi, ca sa ii poate face o radiografie speciala a rinichilor. Au fost doamne educatoare care l-au primit in grupul de copii sanatosi si au avut grija de el si l-au inteles fara ca el sa le vorbeasca. A fost domnisoara invatatoare din clasa pregatitoare care l-a inconjurat cu dragoste, i-a facut pe copiii din clasa sa-l iubeasca si sa-l ajute ca si cum George le-ar fi fost frate. Sunt invatatoarele care au venit si mai vin acasa pentru invatamant la domiciliu, care si-au adaptat metodele de predare si s-au bucurat impreuna cu noi de fiecare cuvant nou inteles de distinsul si specialul elev. E medicul stomatolog cu rabdare si curaj , care s-a intalnit cu George de zeci si zeci de ori pana sa ii lucreze efectiv ceva. Un medic pe care acum George il percepe ca pe un prieten si la care merge fara nici un stres. Este profesorul de pian care il descopera in fiecare ora si care lupta sa scoata la lumina un talent innascut.
     ....si lista ar putea continua. Sunt oameni care au ales sa calauzeasca pasii unui copil special. Sunt oameni care aduc parintilor copiilor speciali liniste, incredere  si speranta. Sunt norocul si ajutorul cu care acesti "ghinionisti" sunt insotiti in calatoria lor prin viata.
      Lor si celor care vor aparea de acum incolo, le multumesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu