Lumea noastra functioneaza in general pe baza de clisee, de norme si limite pe care le stabileste societatea si din care, daca iesi, esti privit cu reticenta si indignare. Cum ai putut sa iesi din aceste tipare? Nu esti un parinte bun daca nu mergi in rand cu toata lumea, daca nu faci ce face toata lumea. Si totusi suntem diferiti si avem nevoi diferite, ne dezvoltam in ritmuri diferite. Ce i se potriveste copilului tau, nu se potriveste si copilului meu. Sau daca eu decid ca nu vreau sa fac ce face toata lumea, imi asum responsabilitatea deciziei mele, iar daca a fost o decizie gresita, voi suporta consecintele.
Cand vine vorba de copii cu autism, e clar ca vom iesi din tiparele impuse de ”lumea normala”. Problema e cand ies si din tiparele lumii noastre atipice in care noi, familiile cu copii cu autism, traim.
Deci noi, prin deciziile noastre de parinti ai copiilor speciali, se presupune ca ar trebui sa dam explicatii vecinilor indiscreti si saritori, rudelor curioase si nedumerite, bunicilor ingrijorati si posesivi, celorlalti parinti de copii speciali.
Daca alegi sa implici copilul intr-un program de recuperare care sa se desfasoare acasa, fiindca ai observat ca da randament mai bun in mediul lui, atunci nu trebuie sa mai pleci urechea la cei care iti spun ca la un centru ar fi mai bine, ca la un cabinet lucrurile sunt mai structurate, ca nu sunt asa multi stimuli ca acasa, etc. Evident, terapia nu trebuie sa se intample doar in interiorul casei si nu doar la masa. Daca se lucreaza doar pe achizitii cognitive si abilitatile de autoservire, de joc sau socializare sunt lasate in urma, nu vei avea decat un copil care stie multe cuvinte sau notiuni, dar nu are la ce sa le foloseasca.
Si cu mersul la scoala e o poveste. Vine momentul cand copilul are varsta introducerii in procesul de invatamant. Dar oare ce i se potriveste copilului meu cu autism? Orice parinte si-ar dori sa isi inscrie copilul la scoala de masa. Dar oare el poate face fata cerintelor invatamantului de masa?
Pe langa evaluarile psihologice, e bine de luat in seama si ce simti tu ca parinte. Dar nu uita sa fii realist. Gandeste-te la ce e potrivit pentru copilul tau. Eu am ales invatamant la domiciliu si toata lumea initial s-a napustit asupra mea: ca il izolez, ca nu va mai avea ocazia sa socializeze, ca sunt prea putine ore in care invatatoare vine la el. Dar aceasta decizie nu am luat-o fara sa cantarim toate optiunile. Nu pot si nu vreau sa fortez copilul hiperkinetic sa stea 4 ore pe zi in banca, pentru ca , in primul rand ar fi un chin pentru el, si, in al doilea rand, nu pot cere unui cadru didactic care are in grija 25 de copii sa fuga dupa copilul meu cand acesta pleaca din clasa si sa-i lase pe ceilalti nesupravegheati. Si mai ales, ma gandesc la siguranta copilului meu. Atata timp cat am la dispozitie aceasta optiune, voi profita de ea, indiferent de ce spun cei din jur. Eu insa trebuie sa fiu suficient de rationala si sa lucrez in plus acasa fata de ce face invatatoarea cu el, sa-l expun situatiilor sociale cat de des pot, etc.
In multe situatii, lumea iti va servi replici, priviri taioase, isi va retrage copilul de la locul de joaca in momentul cand al tau isi face aparitia, dar asta nu trebuie sa te afecteze. Nu poti pretinde ca toti cei din jur sa stie ce inseamna autism, fiindca nici tu nu stii amanunte despre toate bolile din lume. Nu poti pretinde ca toti sa aiba o atitudine pozitiva si complianta fata de copilul tau, pentru ca asa cum spuneam la inceput, toti suntem diferiti, gandim diferit si percepem lucrurile diferit. Atat timp cat tu faci tot ce iti sta in putinta pentru ca fiul sau fiica ta sa poata progresa si sa devina cat mai independent poate, restul nu mai conteaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu