Invatamantul la domiciliu pentru copiii cu autism

     Includerea copilului cu autism intr-o forma de invatamant este o decizie ce trebuie sa tina cont de multi factori: nivelul achizitiilor cognitive ale copilului, existenta problemelor de comportament, capacitatea copilului de a sta in banca si a se concentra asupra cerintelor ce-i sunt trasate, posibilitatea parintilor de a plati o persoana shadow care sa insoteasca copilul la scoala, deschiderea cadrului didactic la ideea de a avea un copil cu autism in clasa, etc.
      In mod normal, inainte de a fi inclus la scoala, copilul este evaluat de membrii Comisiei de orientare scolara, care in urma aplicarii unor teste specifice, a observarii si a discutiilor cu copilul si/sau parintii stabilesc catre ce forma de invatamant este potrivit sa orienteze copilul. Primele doua optiuni, si cele mai des intalnite, sunt invatamant de masa sau invatamant special. Insa majoritatea parintilor si, din pacate, chiar si cei de la comisie, nu au stiu ori inca nu stiu ca exista si posibilitatea optiunii pentru invatamant la domiciliu. Exista falsa parere ca invatamantul la domiciliu este doar pentru copiii nedeplasabili sau pentru cei cu boli cronice ce presupun o spitalizare indelungata.
     Metodologia privind invatamantul la domiciliu este cuprinsa in Ordinul MECTS nr 5575/2011. Printre deficientele care sunt enumerate in acest ordin, pe baza caruia sa se justifice invatamantul la domiciliu se afla: afectari (deficiente) ale sistemului nervos si functiilor mentale globale, afectari ale structurilor si functiilor senzoriale. Aceste doua categorii de afectari sunt in general prezente la copilul cu autism si prin urmare, acesta poate beneficia de invatamant la domiciliu daca parintii solicita acest lucru. Pentru copilul care beneficiaza de aceasta forma de invatamant este desemnat un cadru didactic de la scoala de domiciliu, care vine un numar de ore pe saptamana in functie de clasa in care este copilul. De exemplu, pentru clasa I, invatatorul vine 4 ore/saptamana. Acesta este platit suplimentar (plata cu ora) de catre Inspectoratul Scolar.
      Eu am ales aceasta varianta, in ciuda parerilor pro si contra pe care le-am primit din partea diverselor persoane. Am considerat ca acest tip de invatamant ar fi cel mai potrivit pentru copilul meu, deoarece cognitiv e destul de bine, insa nu reuseste sa stea in banca o perioada de 4 ore, nu imi permit un shadow, are destul de multe stimulari care sigur deranjeaza derularea orei, are o istorie consistenta de a fugi din clasa, fara a avea o directie concreta si fara a constientiza pericolul daca reuseste sa iasa din scoala. Primele pareri pe care le-am avut din partea celor din jur, au fost ca sunt prea putine ore pe saptamana si ca il privez de socializare. Eu insa consider ca daca familia copilului lucreaza si ea cu copilul acasa, fara a se lasa exclusiv in baza eforturilor invatatorului, atunci si rezultatele apar. Strict vorbind de achizitiile copilului meu, pentru el a fost chiar un plus alegerea acestei variante, pentru ca cineva s-a ocupat doar de el, predandu-i si avand toata atentia asupra nevoilor sale. Clar, si noi, am lucrat cu el, l-am ajutat sa-si faca temele si am continuat si terapia. In privinta socializarii, am incercat sa compensam lipsa copiilor de la scoala cu expunerea copilului la cat mai multe situatii sociale, la locuri de joaca, etc.
       Prin intermediul acestui articol nici nu indemn parintii sa aleaga varianta invatamantului la domiciliu, nici sa opteze pentru oricare alta forma de invatamant, doar imi doresc sa informez parintii ca exista si aceasta varianta. Ei hotarasc ce se potriveste copilului lor.