Mama copilului cu autism - descriere profil

      Voi incerca sa descriu in articolele urmatoare profilul fiecarui membru al familiei copilului cu autism si cum reactioneaza acesta la schimbarile produse de autism in familie si in viata de zi cu zi. Si pentru ca este un pion principal in aceasta poveste, voi incepe cu mama copilului diagnosticat cu autism, cu mentiunea ca aceasta este o parere proprie si nu un etalon.
      Ce mama nu-si doreste sa aiba un copil sanatos? Ce mama nu se bucura cand vede ca a nascut un copil sanatos, fara probleme fizice la nastere? Ce mama nu se bucura cand ii aude ganguritul si primele cuvinte si cand isi insoteste copilul in primii pasi? Toate! In cazul autismului, dupa un an si ceva de aparenta normalitate si dezvoltare fireasca, lucrurile incep sa se prabuseasca, iar copilul pare ca se indeparteaza de tine, nemaicooperand asa cum o facea initial, nemairaspunzand cand il strigi si pierzand si cuvintele pe care le acumulase pana atunci. Sunt de parere ca toate mamele, chiar si cele care traiesc o vreme indelungata in negare, chiar si ele simt inca de la debutul acestor semne ca ceva nu e in regula. Atunci cand isi exprima ingrijorarile, uneori familia ii spune ca i se pare, ca greseste cand isi vede copilul...altfel.
      Diagnosticarea vine ca o lovitura dupa care e extrem de dificil sa te refaci. Dar mama copilului cu autism trebuie sa lupte cu tot: cu negarea, cu dezamagirea, cu disperarea si nu in ultimul rand cu sistemul. In primii ani de dupa diagnosticare o parte din mamicile copiilor cu autism raman singure, taticii abandonand repede lupta si responsabilitatea de a creste si educa un copil special. Cand are alaturi macar restul rudelor, probabil se remonteaza mai usor, cand nu...invata sa dea ”restart” la viata si sa mearga mai departe cu noile configuratii.
      In unele din cazuri, daca mamica ramane singura, e nevoita sa renunte si la job-ul pe care il avea inainte de a naste, pentru ca e nevoie de supraveghere permanenta. Timpul se imparte intre orele de terapie, orele de socializare, treburile casnice si cam atat. Viata sociala a acestei mamici se reduce mult, chiar spre zero. Ea nu mai are timp sa aiba grija de nevoile ei, nu mai are timp de relaxare, nu mai are un job unde sa mai ”uite” pentru un timp de problemele de acasa. Sa uite e impropriu spus, fiindca nu uita, doar pentru moment isi ocupa mintea cu altceva. Autismul ocupa viata mamicii 100%, si zi si noapte. Sunt nopti cand copilul cu autism nu are somn, cand e agitat sau bolnav, iar ea trebuie sa fie fresh si pregatita pentru orice situatie.
      Sunt si cazuri fericite in care tatal ramane alaturi de familie si in functie de cat se implica, mai da mamei si oportunitatea de a gasi echilibrul de care are nevoie ca sa functioneze. Incercati pe cat posibil sa va gasiti timp pentru voi ca si cuplu, sa iesiti la plimbare si singuri, in caz ca are cine sa stea cu copilul. E nevoie de astfel de momente pentru a mentine motoarele relatiei pornite.
      Nu intentionez sa dramatizez situatia, nu vreau sa plang de mila mamicilor, doar ca nu e usor sa fii cu motoarele pornite in fiecare moment, nu e usor sa faci fata provocarilor pe care le implica recuperarea unui copil cu autism. Incarca-te pozitiv cand copilul tau face mici progrese, pentru a putea face fata cand lucrurile sunt mai dificile. Incearca sa-ti dozezi energia si puterea, pentru ca stii bine, autismul nu e o gripa care trece in 7 zile, ci e pentru toata viata.