Cand esti la inceput de drum in lumea complicata a autismului, ca parinte incerci sa te informezi din diverse surse despre ce inseamna autism si ce ar trebui sa faci pentru copilul tau. Adica asta ar fi parcursul logic si firesc, doar ca nu se intampla asa in toate cazurile. Depinde de nivelul de educatie al parintilor, de atitudinea fata de diagnostic, de posibilitatile de informare (daca ai acces la internet sau la o asociatie de parinti), etc. Si pentru ca traim in era tehnologiei, majoritatea dintre noi am cautat mai intai informatii pe internet, am vizualizat filmulete pe youtube cu terapia. In majoritatea cazurilor, filmuletele de pe internet arata lucrul la masa, pe achizitii cognitive. Si multi parinti inteleg ca, ce trebuie sa faca al lor copil, e sa stea la masa si sa potriveasca imagini, sa faca puzzle si sa arate partile corpului. Insa ce e nevoie ca acesti parinti sa inteleaga, e ca abilitatile cognitive dobandite la masa, ar trebui generalizate in mediu, ca nu e suficient ca programul de terapie sa se deruleze doar la masa. Pe langa achizitiile cognitive, copilul are nevoie sa invete cum sa se spele, cum sa foloseasca toaleta, cum sa manance, sa se joace, sa isi astepte randul la locul de joaca si sa identifice acea frunza de pe pictograme si afara intr-un copac real.
Insa toate aceste lucruri, eu sunt de parere, ca ar trebui sa fie discutate cu terapeutul/terapeutii copilului si eventual, daca exista, cu coordonatorul. Daca tot aveti posibilitatea financiara sa platiti un coordonator, e indicat sa va informati asupra performantelor lui. De ce insist asupra coordonatorului? Pentru ca stiu ca sunt coordonatori care au in coordonare peste 100 de copii, ceea ce mi se pare total neprofesional si necalitativ. Nu poti, oricat de bun esti, sa realizezi programe pentru 100 de copii, programe individualizate in functie de specificul fiecarui copil. Cele copy-paste de la un copil la altul le consider egale cu zero.
Tu ca parinte, spune-i terapeutului care sunt dificultatile pe care le intampini impreuna cu copilul tau, fie ca e vorba de comportamentul lui la magazin, la locul de joaca, fie ca vrei sa renunti la pampers sau vrei sa-i introduci un aliment nou in alimentatie. Daca a trecut un an de terapie si tie, ca parinte, nu ti s-a vorbit despre programul de toaleta, e o problema. Evident, daca ti s-a spus care sunt pasii pentru renuntarea la pampers si tu nu i-ai pus in practica, problema e la tine.
In concluzie, da, e bine ca fiul sau fiica ta are capacitatea de a enumera literele din alfabet si de a numara pana la 100, e bine ca stie 100 de cuvinte in limba engleza, dar la ce-i folosesc daca atunci cand iese afara urla fiindca e ocupat balansoarul sau daca la varsta de 5-6 ani e inca cu pampers? Prioritizeaza ce e bine sa invete copilul mai intai, ajuta-l sa fie independent, atat cat poate in functie de gradul de afectare. Daca stii ca se poate incalta singur, nu il incalta tu, ia-ti suficient timp pentru a derula el aceasta actiune, chiar daca o realizeaza intr-un timp mai lung decat ai face-o tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu