De ce copilul meu are autism???

E o intrebare pe care mi-am pus-o si eu dupa ce l-am diagnosticat pe fiul meu cu autism. E o intrebare care mi-a fost adresata de sute de ori de la momentul cand am infiintat Asociatia Parintilor Copiilor Autisti din Bacau.
       La intrebarea asta, raspunsurile sunt total diferite, in functie de cine ofera raspuns.
       Daca un parinte pune aceasta intrebare medicului, acesta probabil iti va raspunde ca, conform celor mai recente cercetari, cauzele sunt de natura genetica. Si terapeutul copilului tau va avea probabil un raspuns asemanator.
       Daca intrebi un preot, iti va spune ca e o cruce pe care trebuie sa o duci.
       Daca intrebi pe vecina, iti va spune ca nu ai vorbit suficient cu copilul, ca l-ai lasat prea mult la televizor. De fapt pe vecina nici nu trebuie sa o intrebi. Vecinele sunt suficient de saritoare ca sa-si dea cu parerea.
        Vine timpul cand te intrebi pe tine insuti de ce copilul tau are autism. Si atunci cauti sa identifici vinovati... persoane, boli, fapte. Fie ca sunt rudele (evident ale sotului :) ), fie ca a avut nu stiu ce criza sau febra cand era bebelus, fie ca a cazut din pat ori a suferit vreun soc intr-o perioada dificila a familiei, toate sunt incercari de a gasi raspuns la o intrebare care in perioada de dupa diagnosticare iti vine in minte foarte des.
         E un timp cand e firesc sa te intrebi, dar timpul asta nu trebuie sa se intinda la nesfarsit. Nu te ajuta cu nimic daca incerci sa gasesti vinovati, daca alergi din medic in medic sperand ca se infirma diagnosticul, daca faci experimente cu tot felul de ceaiuri, alifii sau cine stie ce remediu minune.
         Ce poti sa faci util si foarte important pentru copilul tau si pentru familia ta, este sa incepeti un program de recuperare, sa te implici activ in acest proces indelungat, sa discuti cu un psiholog atunci cand simti nevoia sa te descarci si sa nu uiti ca si tu, ca individ, ai nevoie de timp pe care sa ti-l acorzi tie. Daca nu ai grija si de tine, ca om, ca fiinta sociala, cu nevoi si sentimente si trairi, la un moment dat vei ceda, lucru care nu e deloc de ajutor pentru nimeni.
       Deci...capul sus, esti intr-o lupta de lunga durata, ai resursele necesare sa duci aceasta lupta pentru ca motivatia e suprema, doar e vorba de copilul tau. Incarca-te pozitiv din fiecare mic progres pe care il face copilul tau.