Orice copil, fie sanatos, fie cu autism, poate fi la un moment dat in pericol: pe strada, in casa, la scoala sau in parc. Insa situatia e mai complicata in cazul copiilor cu autism, ei neconstientizand pericolul mai ales in primii ani de dupa diagnosticare. E posibil sa li se predea in cadrul terapiei anumite situatii problematice sau periculoase si sa invete (macar la nivel teoretic) ce ar trebui sa faca in acele situatii. Insa nu toti ajung la acest nivel de intelegere si nu se stie niciodata ce stimul puternic se afla peste strada si nu mai tine cont de nimic ce a invatat in terapie.
Evident ca nu-l poti tine nici intr-un glob de sticla sau doar in casa. Prin urmare, e cazul sa iei niste masuri de precautie, pentru a preintampina anumite situatii periculoase. Nu te poti gandi la orice situatie, dar ce poate fi prevazut, e bine de luat in calcul.
In primul rand ma refer la posibilitatea ca un copil cu autism sa se piarda. Orice copil se poate pierde, dar cei sanatosi, in majoritatea cazurilor, stiu ce au de facut: sa se adreseze unui adult, sa comunice un numar de telefon sau numele parintilor, etc. In cazul copiilor cu autism situatia e mult mai complicata. Ori nu au limbaj si nu pot spune nimic despre ei, ori au limbaj, dar nu raspund persoanelor straine, ori au o orientare foarte buna in spatiu si ar fi capabili sa vina singuri acasa, dar nu stiu sa treaca strada in siguranta, etc. Pentru a veni in intampinarea unei asemenea situatii, eu am ales sa ii fac fiului meu un ecuson, pe care am inscriptionat numele lui, afectiunea de care sufera si numarul meu de telefon pentru a fi contactata in caz ca se pierde. Ecusonul il poarta intotdeauna cand iesim din casa. Sigur ca da, acest ecuson nu rezolva problema traversarii strazii, dar macar daca cineva il vede dezorientat pe strada, ar avea un punct de plecare pentru a lua legatura cu mine.
Sunt parinti reticenti in a ”afisa” public diagnosticul copilului, insa poate e bine de pus in balanta avantajele si dezavantajele purtarii unui astfel de ecuson. Personal, acest ecuson m-a scutit de multe ori de explicatii fara sens pe care ar fi trebuit sa le dau celor ”curiosi” din jur, in momentele cand copilul meu avea o criza de comportament in public. Acestia observa ecusonul, citesc ce scrie pe el, si chiar daca nu stiu ce inseamna autism, macar stiu ca are o problema.
Un dispozitiv si mai performant in cazul pierderii copilului este cel de urmarire prin GPS. Exista in Romania firme specializate care comercializeaza astfel de dispozitive, special concepute pentru persoane cu dizabilitati sau batrani dezorientari. Acest dispozitiv vine sub forma unui ceas care se prinde pe mana cu o curea autoblocanta, ce nu poate fi data jos decat cu o cheie pe care o detii tu. De asemenea, are un sistem de alertare prin SMS, care te anunta cand persoana ce poarta dispozitivul a iesit dintr-un anumit perimetru, stabilit de tine. Ca si pret, din cate stiu, costa aproximativ 1000 de lei, insa cred ca merita investitia.
E indicat ca impreuna cu terapeutul copilul sa discuti despre siguranta copilului tau si sa lucrezi in programele de terapie itemi care ar putea ajuta: sa-l inveti pe copil sa-si spuna numele, adresa unde locuieste, numarul de telefon al unui parinte sau numele parintilor, ori sa aiba un set de pictograme cu el, care sa ofere persoanelor din afara indicii pentru a putea lua legatura cu tine. In functie de capacitatea copilului, e indicat sa se lucreze in terapie cum sa treci strada in siguranta, semnificatia semaforului, etc.
Sunt multe alte situatii periculoase in care se poate afla la un moment dat copilul cu autism, chiar si in interiorul casei. O usa deschisa la balcon, un geam deschis, o tigaie incinsa pe aragaz sau o priza, toate pot fi la un moment dat situatii care sa creeze probleme majore. Intr-un articol viitor, vom aborda si acest subiect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu