Bunicii copilului cu autism

        Dupa o saptamana in care am discutat pe rand despre membrii familiei copilului cu autism, azi a venit randul bunicilor acestuia. Se spune ca bunicii au grija de nepoti chiar cu mai multa dragoste si daruire decat au facut-o cu proprii copii. Sigur, nu e o regula general valabila, mai sunt si exceptii.
       Diagnosticarea copilului cu autism cade ca un traznet pentru intreaga familie, iar bunicii sunt la fel de afectati ca si parintii. In functie de varsta bunicilor, acest diagnostic este inteles sau nu. In functie de cat de religiosi sunt sau de nivelul de educatie al bunicilor, noua situatie este perceputa diferit. Firesc, la inceput este o perioada de framantari, in care bunicii se gandesc cu ingrijorare la ce urmeaza, analizeaza in arborele genealogic daca au avut inaintasi cu probleme psihice sau alte afectiuni cronice.
         Uneori bunicii sunt un mare ajutor pentru familia copilului cu autism, iar in alte cazuri sunt un dezavantaj prin comportament si atitudine. Ideal ar fi ca la inceputul perioadei ce urmeaza dupa diagnosticare, intreaga familie sa discute despre schimbarile ce vor surveni si despre ce trebuie facut in scopul recuperarii copilului cu autism.
        In situatiile de nedorit, bunicii nu inteleg sau nu vor sa inteleaga diagnosticul si nu fac decat sa ingreuneze si mai mult lupta parintilor pentru recuperare. Am intalnit familii in care bunicii (si mai ales bunicile) au reprosat mamicilor ca din cauza pacatelor lor copilul are o problema si le-au sugerat sa isi ”rezolve” acest aspect. Nu e o situatie foarte fericita pentru mamici, ele fiind nevoite sa faca fata si acestui stres suplimentar, in loc sa primeasca suport si incurajari.
      Alti bunici nu respecta in nici un fel indicatiile terapeutilor sau solicitarile parintilor si prefera sa se comporte cu copilul cu autism total nepotrivit si nefolositor, ba chiar ruineaza munca de zile intregi a acestora prin crearea acelor exceptii de la regula de care profita din plin copilul: ii da mancare cu lingurita, chiar daca respectivul copil este capabil sa manance singur, il imbraca sau dezbraca, fara sa-i lase posibilitatea copilului de a contribui macar, ii permit copilului anumite comportamente, chiar daca parintii tocmai i-au interzis copilului acel lucru.
      Am ales pe final bunicii pe care ni-i dorim cu totii sa-i avem pentru copilul nostru cu autism. Sunt bunici care din momentul diagnosticarii devin un ajutor de nadejde pentru familie. Acesti bunici se aseaza la masa si lucreaza cu copilul, respecta regulile sugerate de terapeut, duc copilul la terapie, ies in parc cu el, sta cu copilul si da ocazia parintilor de a iesi doar ei. Existenta acestui tip de bunici ofera, de asemenea, ocazia pentru mamici sa-si poata mentine locul de munca, acest lucru avand un efect pozitiv atat asupra vietii sociale a mamicii, dar si asupra situatiei financiare a familiei. Pentru acesti bunici, am tot respectul si admiratia.
     O comunicare buna intre toti membrii familiei conduce implicit la rezultate pozitive in evolutia copilului si fiecare perioada dificila este trecuta mai usor cand ne ajutam si ne sustinem reciproc.